joi, 14 mai 2015

Ai reuşit, continuă. N-ai reuşit, continuă.



         
          Nu am pretenţia că sunt formator de opinie.
          De multe ori, lumea mă ascultă, îmi dă dreptate şi apoi îşi vede de treabă ca şi când nu am fi discutat.
          De multe ori… şi eu fac la fel.
          Oricum, ce vreau eu să spun în articolul acesta e că pentru a reuşi să faci ceva trebuie să urmezi câţiva paşi.                                                                             
              1. Stabileşte-ţi obiectivul.                   
          În momentul în care ţi-ai stabilit un obiectiv uite ce trebuie să faci:
a) stabileşte clar ce vrei să faci;
b) vezi cât timp ai la dispoziţie;
c) alege metoda de lucru;
d) stabileşte cât timp trebuie să dedici obiectivului;
e) începe să lucrezi la asta.
          2. Fă-ţi un program şi urmează-l. Fiindcă nu îţi poţi dedica toată ziua unui singur lucru (majoritatea oamenilor au un program încărcat), trebuie să îţi faci un program  în care să pui la puct o rutină zilnică, astfel încât să ştii exact ce ai de făcut şi să poţi să îţi urmăreşti progresul.
          3. Nu te lăsa întrerupt. În momentul în care începi să lucrezi pentru îndeplinirea obiectivului propus, nu trebuie să te laşi întrerupt de nimic şi de nimeni. Te debarasezi de toate lucrurile care te-ar putea distrage de la lucru şi să et concentrezi doar la îndeplinirea obiectivului.
          4. Când ţi-ai îndeplinit obiectivul, stabileşte-ţi altul. Pasul acesta e uşor de înţeles. Când ai reuşit, stabileşte-ţi alt obiectiv.
          În cazul în care ai făcut tot ce trebuia făcut şi nu reuşeşti… nu  e nici o problemă. Nu trebuie să disperi. Tot ce ai de făcut este să revezi tot ce ai făcut, să analizezi cu atenţie să găseşti greşelile şi să le corectezi, după care îţi continui treaba pentru a reuşi.
          Şi încă ceva.  Dacă ştii că poţi şi ai capacitatea necesară, nimic nu te împiedică să îţi stabileşti mai multe obiective şi să lucrezi în paralel pentru a le îndeplini.
          Spor la lucru şi nu uita: „Ai reuşit, continuă. N-ai reuşit, continuă.”  

You don’t let go. You don’t back down. It’s what makes you extraordinary.




Pe pielea mea am învăţat că nimeni nu te ajută. Niciodată. Chiar dacă îţi e rudă şi îi stă în putere să facă asta.
Ca să reuşeşti să faci ceva trebuie să munceşti şi să te ajuţi singur. De cele mai multe ori, până ajungi să faci ceva, ai parte de multe dezamăgiri şi eşecuri. Astea nu trebuie să te descurajeze, ci din contră, trebuie să te motiveze. Trebuie să vezi unde ai greşit, ce ai făcut, ce nu ai făcut şi să o iei de la capăt.
Nu trebuie să-ţi pierzi cumpătul, să renunţi, ci să munceşti până îţi atingi obiectivul propus.
You don’t let go. You don’t back down. It’s what makes you extraordinary. Nu renunţi. Nu dai înapoi. Asta te face extraordinar. 
Întotdeauna e greu. Nimic nu este uşor în viaţă, însă dacă vrei cu adevărat ceva, vei reuşi.
Când eram în şcoala generală, la sfârşitul anului, la festivitatea de premiere, odată cu diploma, dirigintele mi-a dat şi două cărţi. Pe prima pagină a uneia scria „Dacă vrei, poţi!”. Atunci nu am înţeles mare lucru şi nici nu am prea dat importanţă, însă acum ştiu ce a vrut să spună.
Omul este o fiinţă extraordinară. Reuşeşte să facă tot ceea ce îşi propune, dacă este hotărât şi vrea cu adevărat.
În istorie avem foarte multe exemple. Am ajuns pe Lună, avem avioane care zboară cu o viteză mai mare decât a sunetului, avem electricitate, ne facem poze etc. Credeţi că dacă nu exista hotărâre şi extrem de multă muncă am fi avut toate astea? Nu! Şi să ştiţi că nu au reuşit de prima dată. Nici vorbă. Au avut parte de multe eşecuri. Şi de fiecare dată au luat-o de la început. Niciodată nu au renunţat.
Asta trebuie să faci şi tu. Să îţi stabileşti un obiectiv şi să munceşti pentru a-l îndeplini. Să faci tot ce îţi stă în putere pentru a reuşi.
Se spune că dacă obiectivul propus nu te sperie, înseamnă că nu este destul de bun.
Aşa e. Oricine îşi poate propune să îşi găsească un loc de muncă, însă nu oricine este capabil să îşi propună să aibă propria afacere şi în 10 ani aceasta să fie cea mai bună în domeniul respectiv.
Şi pentru a putea face toate astea îţi mai trebuie şi tărie de caracter. Asta pentru că trebuie să faci faţă. Va trebui să dai piept cu toţi cei care vor încerca să te descurajeze şi să îţi spună că nu ai nici o şansă să reuşeşti.
Nu trebuie să pleci urechea la ce spun ei. Tu ai calea ta şi nu trebuie să te abaţi de la ea. Trebuie să îţi urmezi visul şi să nu te opreşti până nu îl vei vedea împlinit.
Aşa că „Stay focused, stay strong”.   

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Cum să devii şi mai prost sau de ce să eviţi mass-media


Autor: George Floroiu

Întotdeauna m-a uimit prostia de care dau dovadă oamenii. Nu au un serviciu, sau job cum le place să zică acum, dacă au, nu le ajung banii să plătească ratele şi datoriile care le au, sunt bolnavi, şi aşa mai departe.                                
Cu toate acestea, reuşesc, în mod miraculos să uite de toate astea şi să stea ca nişte retardaţi, cu bala în colţul gurii, în faţa televizorului şi să privească ore întregi la emisiuni tâmpite, despre vedete şi dive, adică despre nişte proaste care au ajuns pe sticlă doar pentru simplul fapt că au fund şi sâni mari şi le-au arătat în direct.                                                                                                                          
După ce stau şi se uită la rahaturile astea se duc liniştiţi şi se culcă, mulţumiţi că a doua zi o să aibă subiecte de discuţie cu prietenii lor.       
Astă-seară, schimbam canalele tv. La un moment dat, ajung pe postul acela turcesc, de rahat, Kakanal D. Cred că erau ştirile şi, spunea ceva de Andreea Marin, cum că s-ar fi măritat. Aşa, şi? Ce mă interesează pe mine asta? S-a măritat, să-i fie de bine. Da, dar s-a măritat a treia oară! Şi care este problema?
Şi alergau tâmpiţii ăia de reporteri după ea şi după turcul cu care s-a măritat ca să dea un interviu. Bineînţeles, asta le-a dat cu flit şi le-a închis poarta de la curte în nas. Nu înţeleg de ce trebuie să te bagi în sufletul omului ca să îţi răspundă la întrebările tale idioate. S-a întâlnit cu el, au stat de vorbă, s-au plăcut, se căsătoresc. Cu ce sunt ei diferiţi  de un om normal care nu apare la televizor?
În fine, scârbit de cretinismul celor de la postul sus-menţionat, am schimbat şi am ajuns la Pro(st) TV, cu gândul să ascult necrologul, că acolo, la ştiri, întotdeauna găseşti accidente, babe violate (majoritatea din Vaslui, dar nu numai), incendii şi toate cele. Încep ştirile şi… stupoare : „Andreea Marin s-a măritat”.                                                                                                                            
Plecai din faţa televizorului că deja începeam să fac spume la gură. Începui să mă gândesc de ce s-a ajuns la situaţia asta, de ce nu mai poţi avea emisiuni cât de cât decente şi de ce avem numai curve care apar la televizor după ce s-au dezbrăcat în vreo revistă  sau s-au culcat cu nu ştiu ce fotbalist.                  
Când eram copil, nu e mult de atunci, erau emisiuni bune la televizor, aveai la ce să te uiţi. Ţin minte că mă uitam la Telenciclopedia, sau Garantat 100%. Nu vreau să mă dau intelectual, mă uitam că se uitau părinţii mei, iar eu nu aveam ce face, având doar un televizor trebuia să îmi ocup timpul cu ceva.                  
Mă gândesc ce s-a întâmplat în 15 ani, unde eram şi unde am ajuns. De ce odată cu trecerea timpului oamenii sunt din ce în ce mai proşti, de ce nu reuşim să evoluăm. Nici măcar nu batem pasul pe loc, noi mergem înapoi.                      
Dacă asta facem, nu putem să mai avem pretenţia de la generaţia tânără să promoveze un examen de bacalaureat şi să îşi găsească un loc de muncă.          
Ei sunt tineri şi deşi au impresia că sunt invincibili, că le ştiu pe toate, că pot să facă tot ce vor în viaţă şi fără educaţie nu este aşa. Nu pot să facă tot ce vor dacă nu au educaţie, ori educaţia o primeşti la şcoală. Educaţia se face şi acasă sau dacă acasă nu are cine să te educe, măcar să îţi fie insuflată dorinţa de a fi educat.                                                                                                                        
Urmăream un reportaj la tv înainte de sărbători. Era despre o familie foarte săracă. Nu aveau venituri, nu prea aveau ce mânca, erau vreo 3-4 copii, iar o fată din familia respectivă plecase cu bursă în Franţa. Copiii erau premianţi. Aveau  o bibliotecă în casă, nu erau nu ştiu câte cărţi în ea, dar tatăl spunea mândru: „La noi în casă se citeşte”. De asta zic, dacă nu are cine să te educe, măcar să fie cineva care să te facă să vrei să fii educat.                                                               
Păcat că majoritatea românilor nu mai sunt interesaţi să îşi educe copiii. Eu îi înţeleg şi pe părinţi când spun că nu faci nimic chiar dacă ai carte, pentru că se uită în jurul lor şi nu văd decât rău, însă dacă eşti sărac şi prost, chiar nu o să poţi să faci nimic.                                                                                                                        
Copiii sunt viitorul ţării. Dacă vreţi ca ţara asta să mai aibă un viitor, atunci nu îi mai lăsaţi pe copiii voştri să belească ochii la toate rahaturile de la televizor şi să mai stea prea mult în faţa calculatoarelor. Daţi-le cărţi să citească, şi obligaţi-i să înveţe pentru că doar aşa o să reuşească în viaţă. Doar aşa o să poată să facă mai mult decât aţi putut voi, părinţii lor să faceţi.                                                                                            

 P.S. Mulţumesc ALEXANDRU FLORIAN MIHAI  pentru titlu.

duminică, 16 septembrie 2012

S-a întâmplat pe 16 septembrie...



1836 - Domnul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica, instituie, ca monedă a ţării, leul, unitate teoretică de cont, avînd curs fixat la 60 de parale.
1868 - Se deschide, la Sibiu, primul Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria. Se adoptă Statutul organic, care consfinţeşte principiile fundamentale ale autonomiei Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania şi Ungaria.
1880 - Înfiinţarea Societăţii farmaciştilor din România.
1886 - S-a născut poetul Ioan-Alexandru Bran-Lemeny (“Lacrimi şi clocot”, “Ancore”) (m.02.04.1954).
1957 - S-a născut Anca Parghel, cântăreaţă şi profesoară de jazz din România (m.05.12.2008).
1976 - A intrat în funcţiune prima platformă românească de foraj marin.
1993 - România a devenit membru cu drepturi depline în mişcarea francofonă.
1996 - Miniştrii de externe ai României şi Ungariei, Theodor Meleşcanu şi László Kovács, semnează la Timişoara tratatul bilateral de prietenie şi bună vecinătate, Tratatul de la Timişoara.
2000 - A fost lansat, la Bucureşti, programul UNICEF “Parteneriat mondial pentru copii”.
2001 - La Bucureşti, a avut loc deschiderea, oficială, a Institutului Polonez în prezenţa ambasadorului Poloniei în România, Michal Klinger.
2002 - Premiera, la Paris, a filmului”Callas for Ever ”; realizat de regizorul Franco Zefirelli, filmul a fost turnat în România.
2004 - A fost adoptată Legea nr. 390 privind instituirea unei sărbători care să celebreze aderarea României la NATO : “Ziua NATO” ce va fi aniversată anual, în prima duminică a lunii aprilie.